Pot câinii să obțină destui minerale dintr-o dietă crudă?

Înțelegerea cerințelor minerale pentru câini

Mineralele sunt substanțe anorganice esențiale care joacă un rol crucial în diferite funcții ale corpului. Ele contribuie la sănătatea oaselor, la funcția nervoasă, la contracția musculară și la activitatea enzimelor. O deficiență chiar și a unui singur mineral poate duce la probleme semnificative de sănătate.

Mineralele cheie pentru câini includ:

• Calciu: vital pentru dezvoltarea oaselor și a dinților, funcționarea mușchilor și transmiterea nervilor.
• Fosfor: Lucrează cu calciul pentru a menține sănătatea oaselor și este implicat în metabolismul energetic.
• Potasiu: important pentru funcția nervoasă și musculară, precum și pentru menținerea echilibrului fluidelor.
• Sodiu și clorură: electroliți care reglează echilibrul fluidelor și funcția nervoasă.
• Magneziul: Implicat în funcția musculară și nervoasă, producția de energie și sănătatea oaselor.
• Fier: Esențial pentru producerea globulelor roșii și transportul oxigenului.
• Zinc: susține funcția imunitară, vindecarea rănilor și creșterea celulelor.
• Cuprul: ajută la absorbția fierului, la funcția enzimatică și la formarea țesutului conjunctiv.
• Mangan: important pentru funcția enzimatică, dezvoltarea oaselor și metabolismul carbohidraților.
• Iod: necesar pentru producerea de hormoni tiroidieni, care reglează metabolismul.
• Seleniu: Actioneaza ca un antioxidant si sustine functia imunitara.

Potențiale deficiențe minerale în dietele crude

În timp ce dietele crude pot fi complete din punct de vedere nutrițional, pot apărea deficiențe dacă dieta nu este echilibrată corespunzător. Cele mai frecvente deficiențe minerale observate la câinii care urmează dietele crude sunt dezechilibrele de calciu și fosfor, adesea din cauza conținutului inadecvat de oase. Alte deficiențe potențiale includ iodul, zincul și cuprul.

• Dezechilibrul de calciu și fosfor: Aceasta este o preocupare semnificativă, în special la cățeii în creștere. Un raport necorespunzător calciu-fosfor poate duce la anomalii ale scheletului.
• Deficiență de iod: dietele crude care nu includ glandele tiroide sau surse suplimentare de iod pot duce la hipotiroidism.
• Deficiență de zinc: nivelurile ridicate de acid fitic din unele ingrediente pe bază de plante pot inhiba absorbția zincului.
• Deficiență de cupru: Similar cu zincul, absorbția de cupru poate fi afectată de alte componente ale dietei.

Este esențial să recunoaștem semnele deficiențelor minerale, care pot varia în funcție de mineralul specific implicat. Simptomele pot include:

• Probleme ale scheletului: șchiopătură, deformări osoase și fracturi.
• Probleme ale pielii: căderea părului, dermatită și vindecarea slabă a rănilor.
• Probleme neurologice: convulsii, slăbiciune musculară și necoordonare.
• Probleme cu tiroida: creșterea în greutate, letargie și căderea părului.

Asigurarea unui aport adecvat de minerale pe o dietă crudă

Pentru a vă asigura că câinele dumneavoastră primește minerale adecvate dintr-o dietă crudă, pot fi implementate mai multe strategii. Acestea includ formularea atentă a dietei, conținutul de oase adecvat și suplimentarea atunci când este necesar.

• Formularea corectă a dietei: O dietă crudă bine echilibrată ar trebui să includă o varietate de ingrediente, cum ar fi carne musculară, organe (inclusiv ficatul și rinichii), oase și cantități mici de legume și fructe.
• Conținut adecvat de oase: oasele sunt o sursă primară de calciu și fosfor. Raportul ideal de oase într-o dietă crudă este de obicei de aproximativ 10-15% din dieta totală. Este esențial să utilizați oase crude, cărnoase, care sunt potrivite pentru dimensiunea și capacitatea de mestecat a câinelui dvs.
• Varietate de carne de organe: inclusiv o varietate de carne de organe, cum ar fi ficatul, rinichii și splina, poate furniza minerale esențiale precum fier, zinc și cupru.
• Suplimentarea cu iod: Dacă dieta crudă nu include glandele tiroide, este necesară suplimentarea cu iod. Pulberea de varec este o sursă comună și naturală de iod.
• Suplimente minerale: În unele cazuri, suplimentele minerale pot fi necesare pentru a aborda deficiențe specifice. Consultați-vă cu un nutriționist veterinar pentru a determina dacă este necesară suplimentarea și pentru a alege suplimentele adecvate.
• Controale veterinare regulate: controalele regulate cu medicul veterinar sunt esențiale pentru monitorizarea sănătății generale a câinelui și pentru identificarea eventualelor deficiențe minerale de la început. Testele de sânge pot ajuta la evaluarea nivelurilor de minerale și pot ghida ajustările dietei.

Atunci când formulați o dietă crudă, este esențial să luați în considerare următoarele:

• Vârsta și stadiul de viață: cățeii, câinii gravide și câinii care alăptează au cerințe minerale diferite față de câinii adulți.
• Rasa: Unele rase sunt predispuse la anumite deficiențe minerale.
• Nivel de activitate: Câinii activi pot necesita niveluri mai mari de anumite minerale.
• Nevoi individuale: Fiecare câine este unic, iar cerințele sale minerale pot varia.

Este întotdeauna recomandat să consultați un nutriționist veterinar calificat sau un medic veterinar cu experiență în hrănirea crudă pentru a dezvolta un plan de dietă crudă echilibrat și adecvat pentru câinele dvs. Acest lucru asigură satisfacerea tuturor nevoilor nutriționale, inclusiv aportul optim de minerale, prevenind potențialele probleme de sănătate.

Rolul oaselor în aprovizionarea cu minerale

Oasele sunt piatra de temelie a dietelor crude, servind în primul rând ca sursă naturală de calciu și fosfor. Cu toate acestea, tipul și cantitatea de os inclusă sunt factori critici în obținerea unui profil mineral echilibrat. Înțelegerea nuanțelor conținutului osos este esențială pentru prevenirea atât a deficiențelor, cât și a exceselor.

• Tipul de os: Oasele diferite au conținut diferit de calciu și fosfor. Oasele mai moi și mai digerabile, cum ar fi gâtul și spatele puiului, sunt adesea preferate, în special pentru câinii mai mici sau cei care nu au început să se hrănească crud. Oasele mai mari și mai dense, cum ar fi femururile de vită, pot fi prea dure și pot prezenta un risc de fracturi dentare.
• Raportul dintre oase și carne: raportul ideal se încadrează de obicei între 10-15% conținut de oase în dieta generală. Această gamă ajută la asigurarea unui nivel adecvat de calciu și fosfor fără a copleși sistemul digestiv.
• Oasele crude vs. fierte: oasele crude sunt digerabile și oferă minerale esențiale. Oasele fierte, pe de altă parte, devin casante și se pot așchi, prezentând un pericol grav de sufocare și potențial de deteriorare internă. Nu hrăniți niciodată câinele cu oase fierte.
• Măcinarea oaselor: Măcinarea oaselor poate îmbunătăți digestibilitatea și poate reduce riscul de sufocare, în special pentru căței sau câini cu probleme dentare. Cu toate acestea, osul măcinat ar trebui să fie inclus în procentul corespunzător pentru a menține echilibrul mineral.

Monitorizarea scaunului câinelui este un bun indicator al conținutului de oase. Excesul de os poate duce la scaune dure, albe, în timp ce os insuficient poate duce la scaune moale. Reglați în consecință conținutul de oase pentru a menține sănătatea digestivă optimă.

Amintiți-vă că oasele nu sunt singura sursă de minerale, iar o dietă crudă echilibrată ar trebui să includă alte ingrediente bogate în minerale, cum ar fi organele și, atunci când este cazul, legumele atent selectate.